Lucrarea prezintă o analiză a parcursului portretisticii romane în ultimele secole ale Antichităţii Târzii, fără atingerea problemei amprentei pe care şi-o pune creştinismul asupra statuarei, deşi, atunci, o caracteristică a fost împletirea politicului cu religiosul. Accentul însă cade, în acest studiu, pe evoluţia artistică a sculpturii ronde bosse profane, imperiale, precum şi pe propaganda oficială care a funcţionat în cazul acestui domeniu artistic, în mod nemijlocit şi la nivelul maxim.

This paper presents an analysis of the progress in Roman portrait in the last centuries of Late Antiquity, without reaching the issue of a footprint that puts Christianity on statuary, though now a feature was the interweaving of politics with the religious. But in this study interest is focused on the artistic development of secular imperial ronde bosse sculpture, on the official propaganda, which operated at a maximum level and very directly for this artistic area.

Статья представляет анализ римского портрета в последние века поздней античности, избегая затрагивать проблемы влияния христианства в скульптуре, хотя тогда характерным было переплетение идеологии и религии. Акцентом, в данном случае, ставится на художественной эволюции круглой парадной скульптуры и ее обоснование в официальной пропаганде, которая непосредственно повлияло максимально на данную художественную область.