Following its first edition in 1991, E.-A. Gutt’s work „Translation and Relevance” has become classic in translation studies during last ten years. Its second edition in 2000 intends to bring out with new clarity the truly unique mandate of translation which distinguishes it from other ways of interlingual communication” (2014, p. 208). The Theory of Relevance (Sperber, Wilson, 1995) focuses on the translator who makes relevant decisions depending on the addressee. As it is a cognitive theory of human communication, Relevance has a power of explanation and generalization that is strong enough to account for the cognitive aspects of translation. A particular translation theory is therefore not necessary. E.-A. Gutt insists on this point, which has been criticized many times since. In the present research the author reflects on the role of translation in the Relevance framework as well as highlights their own account of how cognition and context shape this mode of interlingual communication.

În urma primei ediții, din 1991, lucrarea lui E.-A. Gutt „Translation and Relevance” a devenit în decurs de zece ani o referință clasică pentru cercetările traductologice. Noua ediție a lucrării, din 2000, are drept obiectiv să pună în evidență traducerea în calitate de activitate specifică, distinctă de alte moduri de comunicare interlinguală. Teoria pertinenței (Sperber, Wilson, 1995) este invocată în acest sens prin intermediul figurii traducătorului, care ia decizii pertinente în funcție de destinatar. Întrucât este o teorie cognitivă a comunicării umane, teoria pertinenței are o putere de descriere și de generalizare suficient de solidă pentru a explica aspectele cognitive ale traducerii. Prin urmare, nu este necesară o teorie particulară a traducerii. E.-A. Gutt insistă asupra acestei abordări, care a întâmpinat o anumită rezistență din partea comunității științifice. În cercetarea noastră, ne propunem să reflectăm asupra locului traducerii în paradigma teoriei pertinenței și să oferim propria noastră viziune asupra modului în care cogniția și contextul modelează acest mod de comunicare interlinguală.