Criza COVID-19 a afectat profund structura vieții cotidiene a comunităților – cea care servește drept bază și pentru practicile sinelui. Respectiv, modurile în care pandemia și măsurile adoptate pentru gestionarea ei afectează viața cotidiană se infuzează și în felul în care este receptat și pus în operă acest tip de practică. Articolul de față abordează câteva aspecte ale situației existențiale în care ne regăsim în contextul pandemiei, ale modurilor în care ele afectează practicile filosofi ce și în care reprezentanții diferitor practici fi losofi ce au decis să își structureze practica drept răspuns la această situație. Articolul prezintă o serie de piste pentru o analiză fenomenologică a faptului-de-a-fi -amenințat și a reacțiilor la acest fenomen, urmate de o trecere în revistă a modurilor în care diferite grupuri care se ocupă de practici filosofi ce au decis să răspundă situației pandemice.

The COVID-19 crises affected deeply the structure of the everyday life of communities, which also serves as a basis for the practices of the self. Accordingly, the ways in which the pandemic and the measures for its management affect everyday life became infused also in the way this type of practice is received and carried on. The present paper touches upon several aspects of the existential situation in which we fi nd ourselves in the context of the pandemic, of the ways in which they aff ect philosophical practice and of the ways in which philosophical practitioners decided to structure their practice as a response to this situation. The paper presents several vistas for a phenomenological analysis of being-threatened and of reactions to this phenomenon, followed by a review of the ways in which various philosophical practice groups decided to respond to the pandemic.