În articol sunt examinate unele probleme referitoare la conotațiile conceptului de bună guvernare, la necesitatea creării unui sistem de guvernare responsabil și democratic. O atenție aparte se acordă identificării diverselor raporturi dintre actorii politici și agenții guvernamentali în actul guvernării, inclusiv raporturi între elita guvernantă și opoziția politică, între președinție, guvern și/sau parlament. La fel, se determină și se analizează relația dintre elita politică (politicieni) și birocrație (întruchipează funcționarii de carieră, corpul funcționarilor publici) prin prisma bunei guvernări. Se arată că aceste și alte raporturi de guvernare poartă, într-un regim democratic, amprenta unei coabitări și/sau integrări instituționale în scopul bunei guvernări sau, dimpotrivă, a unei competiții aprige în sfera politică, care sporesc și mai mult tensiunile conflictuale între diferite ramuri ale puterii de stat. Se ajunge la concluzia că raporturile dintre actorii politici și agenții guvernamentali în sistemul de guvernare al unei societăți democratice se reduc în ultima instanță la relația stat-cetățean.

The article examines some issues concerning different aspects of the good governance concept, the need to create a responsible and democratic system of governance. Particular attention is paid to identifying the various relationships between political actors and government agencies in the act of governance, including relations between the ruling elite and the political opposition, between the presidency, government and / or parliament. Likewise, the relationship between the political elite (politicians) and the bureaucracy (embodies the career officials, the body of civil servants) is determined and analyzed through the perspective of good governance. It is shown that these and other relations of governance carry, in a democratic regime, the imprint of cohabitation and / or institutional integration for the purpose of good governance or, on the contrary, of a fierce competition in the political sphere, which further increases the conflicting tensions between the different branches of state power. It is concluded that the relations between the political actors and the government agencies in the system of governance of a democratic society are ultimately reduced to the state-citizen relationship.