Tragerea la răspundere penală pentru fapta săvârşită fără vinovăţie ar avea ca efect incriminarea obiectivă și ar veni în contradicție cu principiul caracterului personal al răspunderii penale, stabilit la art.6 CP RM. În cazul infracțiunilor cu componență formală, prezența obligativității de a conștientiza caracterul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale (criteriul obiectiv al neglijenței) și prezența posibilității de a conștientiza caracterul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale (criteriul subiectiv al neglijenței) este ceea ce deosebește neglijența de fapta săvârşită fără vinovăţie. În cazul infracți-unilor cu componență materială, prezența obligativității de a prevedea survenirea urmărilor prejudiciabile (criteriul obiectiv al neglijenței) și prezența posibilității de a prevedea survenirea urmărilor prejudiciabile (criteriul subiectiv al neglijenței) este ceea ce deosebește neglijența de fapta săvârşită fără vinovăţie. În cazul neglijenței sunt prezente ambele aceste criterii. În cazul faptei săvârşite fără vinovăţie, lipsește fie criteriul obiectiv al neglijenței, fie criteriul subiectiv al neglijenței, fie ambele aceste criterii. În cazul săvârșirii faptei în stare de extremă necesitate nu putem vorbi despre lipsa vinovăției. Articolul 20 CP RM nu este o normă generală pentru art.38 CP RM. Vinovăția în cazul săvârșirii faptei în stare de extremă necesitate se poate exprima fie în intenție, fie în imprudență concretizată în încredere exagerată.

The application of the penal liability for an act committed without guilt would produce the effect of objective incrimi-nation, action that would contravene the principle of personal side of the penal liability, established by art.6 PC RM. With regard to the offences with formal composition, the two criteria of the obligatory awareness considering the prejudicial nature of own action or inaction (the objective criterion of negligence) and the possible awareness considering the prejudicial nature of own action or inaction (the subjective criterion of negligence) are the elements that make the differentiation between the act of negligence and the act committed without guilt. With regard to the offences with material composition, the two criteria of the obligatory capacity to foresee the prejudicial consequences (the objective criterion of negligence) and the possible capacity to foresee the prejudicial consequences (the subjective criterion of the negligence) are the elements that make the differentiation between the act of negligence and the act committed without guilt. With regard to the act of negligence, both these criteria are present. What concerns the act committed without guilt, either one or both of these criteria are missing. With regard to the act committed in a state of extreme necessity, there cannot be considered the possible absence of guilt. Art. 20 PC RM does not constitute a general norm for art. 38 PC RM. The guilt considering the act committed in a state of extreme necessity can be expressed either through the intention or by the recklessness that degenerates into exaggerated confidence.